Descriere
Prima istorie autorizată a unitatii secrete a forțelor speciale britanice care i-a sabotat pe naziști și a schimbat soarta celui de-al Doilea Război Mondial! Descrierea cartii În vara anului 1941, când războiul dus în deșertul din nordul Africii era în plină desfășurare, David Stirling, un tânăr ofițer britanic excentric și plictisit de previzibilitatea luptelor la care trebuia să ia parte, a avut o viziune: inamicul trebuie atacat de acolo de unde se așteaptă cel mai puțin – din spatele propriilor linii. Abordarea sa contrazicea toate regulile scrise și nescrise ale războiului și mulți ofi țeri de rang înalt din armata britanică și-au manifestat fățiș opoziția față de această idee. Primește, în schimb, sprijinul lui Winston Churchill, care înțelege importanța unei forțe de șoc mici, dar efi ciente, care să acționeze nevăzută în teritoriul inamic. De-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, SAS a fost implicată în numeroase misiuni de sabotare a mașinăriei de război naziste, contribuind din plin la înfrângerea Germaniei lui Hitler. Ben Macintyre (n.1963, Oxford, Marea Britanie) este istoric și editorialist pentru cotidianul The Times. A studiat la Abingdon School și la St. John’s College, Cambridge. În 1985, a absolvit prestigioasa instituție britanică de învățământ, specializându-se în studiul istoriei. Este autorul a numeroase volume de cercetare istorică, lucrările sale remarcându-se printr-un stil ce îmbină rigoarea academică cu talentul de povestitor, aceste calități făcându-l pe Macintyre unul dintre cel mai bine vânduți autori de nonfi cțiune istorică ai momentului, la nivel global. Lucrări: Forgotten Fatherland: The Search for Elisabeth Nietzsche (1992), The Napoleon of Crime (1997), A Foreign Field (2001), The Man Who Would Be King (2004), Agent Zigzag (2007), For Your Eyes Only (2008), The Last Word (2009), Operation Mincemeat (2010), Double Cross (2012), A Spy Among Friends (2014), Rogue Heroes (2017), The Spy and the Traitor (2018), Agent Sonya (2020). În seria de autor Ben Macintyre de la Editura Publisol în scurt timp veți putea citi, pe lângă lucrarea de față, și Spionul si Tradatorul . Alte carti de istorie aparute la editura Publisol sunt : Agent Sonia - Iubita, mama, soldat si spioana Statul politienesc al Rusiei Sovietice Prefață, de Florian Banu Analiștii militari se întrec astăzi să ne informeze că trăim într-o epocă a războaielor asimetrice. Într-adevăr, în conflictele militare contemporane, intens mediatizate, nu mai vedem vaste armate de soldați mai mult sau mai puțin instruiți, care se confruntă în uriașe bătălii sângeroase. În prezent, cel mai adesea, amenințarea nu mai provine din forța de invazie pe scară largă, ci mai degrabă de la echipe mici de luptători, foarte bine antrenați și, uneori, fanatizați de convingeri ideologice sau religioase, cărora nu le pasă de propria viață sau de a oricui altcuiva. Evident, astfel de conflicte nu mai pot fi câștigate în „stil clasic“, folosind trupe numeroase, alcătuite prin recrutarea obligatorie și instruirea sumară a unor oameni care nu aveau nicio legătură cu armata. Ceea ce este imperios necesar în epoca războaielor asimetrice sunt forțele mici, foarte mobile, alcătuite din luptători bine motivați, excelent antrenați și înarmați. Este nevoie de o elită războinică! Acest adevăr a devenit, în prezent, o veritabilă axiomă pentru experții militari de pretutindeni și s-a concretizat printr-o preo [1] cupare aparte pentru crearea și dezvoltarea așa-numitelor „forțe pentru operațiuni speciale“. Din păcate, aceiași experți sunt tentați, adesea, să facă abstracție de lecțiile trecutului, ignorând istoria acestor forțe speciale și pe temerarii care le-au imaginat într-o cu totul altă epocă istorică. Așa cum credem că mileniul XII al III-lea a „inventat“ războaiele asimetrice, uitând, de exemplu, de războaiele greco-persane din secolul al V-lea î.
Hr. sau de campaniile purtate de un Hernándo Cortés în secolul al XVI-lea, suntem ispitiți să credem că istoria trupelor de comando este una recentă, o extraordinară creație a tensiunii internaționale, cunoscută sub numele de „Război Rece“. În acest context, lucrarea reputatului istoric britanic Ben Macintyre despre înființarea și luptele purtate de unitatea-model a tuturor forțelor speciale din lume – legendarul regiment Special Air Services – este extrem de bine-venită. Acest volum, foarte bine documentat, este în măsură să ofere, simultan, o perspectivă realistă asupra contextului istoric larg, dar și asupra rolului unor personalități de excepție, în conceperea, înființarea și utilizarea unei unități militare atipice. Suntem convinși că, așa cum există istorici care afirmă că declinul Imperiului Roman a început în timpul împăratului Traian, când puternicul stat își atingea maxima expansiune teri [1] torială, tot așa s-ar putea susține și ideea că, de fapt, declinul „războiului industrial“ a început în toiul celui mai mare conflict de acest tip – al Doilea Război Mondial. În anul 1980, futurologul american Alvin Toffler publica lucrarea Al treilea val, în care schimbările fundamentale din istoria omenirii erau schematizate sub formă de „valuri“. Primul „val“ consta în „revoluția agricolă“ de acum 10 000 de ani, urmat de un „al doilea val“ de schimbări transformatoare, generat de „revoluția industrială“ inițiată în urmă cu 300 de ani, și, în sfârșit, „al treilea val“, al așa-numitei „epoci informaționale“. În opinia lui Toffler, forțele care transformau economia și societatea, în ansamblul său, influențau decisiv și modul de purtare a războiului. Astfel, în timpul celui de-al doilea val, al industrializării, accentul cădea pe cantitate, standardizare și organizare birocratică. În anii celui de-al treilea val, cunoașterea ajunsese în centrul tuturor deciziilor, iar organizațiile deveneau tot mai suple și mai flexibile. Pe cale de consecință, în plan militar se impunea un nou mod de a gândi războiul, în termeni mai sistematici, holistici1 . Altfel spus, „capacitatea de a identifica vulnerabilitățile inamicului într-o situație complexă și de a le lua rapid la țintă deschidea posibilitatea pentru perturbări și dezorientare, dar și pentru distrugerea pură“. Ei bine, un „nou mod de a gândi războiul“ se năștea și în mintea locotenentului David Stirling, din Gărzile Scoțiene, aflat în ziua de 15 iunie 1941 pe un pat de spital din Cairo, paralizat de la brâu în jos, în urma unui salt, parțial ratat, cu parașuta. Povestea acestuia și a modului în care ideile sale au schimbat pentru totdeauna purtarea războiului este spusă, cu farmec și cu rigoare istorică, de Ben Macintyre în paginile volumului de față. Este o carte pentru cititorii istoriei celui de-al Doilea Război Mondial, cărora le place să treacă dincolo de cifre reci și descrieri seci ale dotării și deplasării trupelor pe teatrele de război, pentru a vedea oamenii, protagoniștii în carne și oase, cu slăbiciuni și păcate omenești, cu virtuți și curaj dincolo de imaginație. SAS – un acronim arhicunoscut astăzi, în întreaga lume, subiect de romane și de filme de aventuri, dar și de cărți de istorie, un simbol al unei unități militare de elită, cu un palmares impresionant! Dar câți dintre cititorii acestor rânduri știu că această unitate a fost creația a doi ofițeri britanici detașați în Egipt, cu personalități total diferite: David Stirling și John „Jock“ Lewes? „Stirling era unul dintre aceia care o duc bine pe timp de război și care o dăduse în bară pe timp de pace“, remarcă Ben Macintyre. Într-adevăr, născut în 1915, fiu de general și nepot al unui lord scoțian, David Stirling își petrecuse primii 24 de ani din viață făcând cam tot ce-i venise în minte: exmatriculat de la Cambridge, plecase la Paris pentru a deveni pictor, dar eșecul artistic îl determină să revină la Cambridge pentru studiul arhi [1] tecturii. În timpul studiilor descoperă că ar dori să fie primul om care să escaladeze vârful Everest și pleacă să se antreneze în Alpii elvețieni și apoi în Munții Stâncoși, unde îl găsește, de altfel, izbucnirea războiului. Ulterior, referindu-se la acei ani, recunoștea cu nonșalanță: „Dacă a existat vreo latură serioasă a vieții, mi-a scăpat complet“. Întors acasă, Stirling se înrolează voluntar într-o nou-înființată unitate de comando, botezată Layforce, și parcurge un proces dur de instruire, fiind trimis, în februarie 1941, în Orientul Mijlociu, staționând, în cele din urmă, la Cairo. Aici viața lui a fost schimbată de o discuție cu locotenentul Jock Lewes, un coleg ofițer din comandouri, care era tot atât de „disciplinat și inhibat, pe cât era Stirling de destrăbălat și nonșalant“. Alături de acesta, efectuează primul salt cu parașuta, care se încheie pe un pat de spital, cu jumătatea inferioară a corpului paralizată! În timpul convalescenței, plictisit de lipsa de activitate din Cairo, el a discutat cu ascetul, muncitorul și seriosul Lewes, opusul său complet în privința personalității, posibilitatea de a crea o unitate de oameni incomozi ca și el, care doreau acțiune, doa