Descriere
Cartea Repara-ma , de Tahereh Mafi, este a patra aparitie din seria Atingerea lui Juliette. Au trecut saisprezece zile de cand Juliette Ferrars l-a ucis pe comandantul suprem al Americii de Nord si a preluat conducerea Restauratiei pe continent. Saisprezece zile de cand l-a asasinat pe tatal lui Warner. Juliette credea ca a castigat. A devenit conducatoarea Sectorului 45 si acum il are pe Warner alaturi. Insa continua sa fie fata care poate ucide printr-o simpla atingere - si cu atat de multa putere in mainile ei tinere, intreaga lume e cu ochii pe fiecare miscare a sa, asteptand sa vada ce-o sa se intample mai departe. Juliette si Warner au riscat totul. Dar cand tragedia loveste din plin, cei doi vor fi siliti sa infrunte intunericul care salasluieste atat in jur, cat si inlauntrul lor. Vor putea sa controleze puterea pe care o exercita Juliette sau va ajunge aceasta sa-i controleze pe ei? ,,Ii va face pe fani sa astepte continuarea cu sufletul la gura. BOOKLIST Alte carti din seria Atingerea lui Juliette sunt: Spulbera-ma Elibereaza-ma Aprinde-ma Repara-ma Fragment din cartea Repara-ma, de Tahereh Mafi: Nu ma mai trezesc tipand. Nu mi se mai face rau cand vad sange. Nu mai tresar cand trag un foc de arma. N-am sa-mi mai cer vreodata iertare ca incerc sa supravietuiesc. Si totusi... Sar deodata la auzul unei usi trantite. Imi inabus un icnet, ma intorc si, din obisnuinta, imi duc mana pe manerul pistolului care atarna intr-o parte, varat in toc. -- J, avem o problema grava. Kenji se uita la mine chioras, cu mainile in sold si tricoul intins la maximum peste pieptul sau. Acesta e Kenji cel furios. Kenji cel ingrijorat. Au trecut 16 zile de cand am preluat conducerea Sectorului 45 - de cand m-am autoincoronat comandantul suprem al Restauratiei - si, de atunci, a fost liniste. O liniste ingrijoratoare. Zi dupa zi ma trezesc cuprinsa de o senzatie de semi-groaza, semi-entuziasm, asteptand cu nerabdare inevitabilele misive din partea natiunilor inamice care imi vor contesta autoritatea si vor declara razboi impotriva noastra - iar acum, in sfarsit, se pare ca acel moment a sosit. Asa ca inspir adanc, imi trosnesc gatul si ma uit in ochii lui Kenji. -- Spune-mi ce s-a intamplat. Kenji strange din buze. Ridica privirea inspre tavan. -- Deci, OK, primul lucru pe care trebuie sa-l stii e ca nu e vina mea, bine? Incercam doar sa dau o mana de ajutor. Sovai. Ma incrunt. -- Ce? -- Vreau sa zic, stiam ca natafletul asta se da in vant dupa melodrame, dar asta frizeaza ridicolul... -- Scuze... ce? Iau mana de pe pistol; simt cum trupul mi se relaxeaza. Kenji, despre ce vorbesti? Asta nu-i despre razboi? -- Razboi? Poftim? J, nu esti atenta? In clipa asta, iubitul tau trece printr-o criza de isterie si trebuie sa te ocupi de fundul lui inainte s-o fac eu. Rasuflu, iritata. -- Pe bune? Iarasi cu prostiile astea? Dumnezeule, Kenji! Imi scot tocul de la spate si-l arunc pe pat. Ce-ai mai facut de data asta? -- Vezi? zice Kenji, aratand cu degetul spre mine. Vezi? De ce ma judeci atat de repede, ei, printeso? De ce presupui ca eu sunt cel care a gresit cu ceva? De ce eu? Isi incruciseaza bratele la piept si-si coboara glasul. Si stii, de fapt, imi doream de ceva timp sa discutam despre asta, intrucat simt ca, in calitate de comandant suprem, nu poti sa umbli cu favoritisme in halul asta, dar e limpede ca... Kenji inlemneste brusc. Auzind scartaitul usii, ridica din sprancene; un clic delicat si ochii i se fac mari; un fosnet si, dintr-odata, teava unui pistol e lipita de ceafa lui. Kenji se holbeaza la mine si nu scoate niciun sunet in timp ce rosteste pe muteste cuvantul psihopat, iar si iar. Psihopatul in cauza imi face cu ochiul de unde se afla, zambindu-mi ca si cum nu e cu putinta sa-l ameninte cu pistolul pe prietenul nostru comun. Imi inabus un raset. -- Haide, zice Warner, inca zambind. Te rog sa-mi spui exact cum anume te-a dezamagit in calitate de conducatoare. -- Hei... Kenji ridica bratele, predandu-se in gluma. N-am spus niciodata ca m-ar fi dezamagit, bine? In mod categoric exagerezi... Warner il loveste pe Kenji cu pistolul in cap. -- Tampitule! Kenji se rasuceste si smulge pistolul din mana lui Warner. -- Ce naiba ai, omule? Credeam ca suntem prieteni. -- Eram, zice Warner rece. Pana ce te-ai atins de parul meu. -- M-ai rugat sa te tund... -- N-am zis nimic de genul asta! Te rugasem sa-mi scurtezi varfurile! -- Si fix asta am facut! -- Astea, se rasteste Warner, intorcandu-se ca sa pot analiza pagubele, nu sunt varfuri scurtate, cretin incompetent ce... Icnesc. Ceafa lui Warner e o harababura ciuntita de par inegal; smocuri intregi au fost rase. Kenji se face mic in timp ce-si priveste opera. Isi drege vocea. -- Ei bine, zice el, varandu-si mainile in buzunar. Vreau sa zic... In fine, omule, frumusetea e subiectiva... Warner indreapta alt pistol spre el. -- Hei! striga Kenji. N-am de gand sa tolerez aceasta relatie abuziva, OK? Indreapta un deget spre Warner si adauga: N-am fost de-acord cu rahatul asta! Warner ii arunca o privire urata si Kenji da inapoi, iesind cu spatele din camera inainte ca Warner sa aiba ocazia de a reactiona; si atunci, tocmai cand rasuflu usurata, Kenji isi vara capul din nou pe usa si zice -- De fapt, cred ca tunsoarea asta arata dragut iar Warner ii tranteste usa in fata. Bun venit in noua mea viata in calitate de comandant suprem al Restauratiei! Warner sta in continuare cu fata spre usa inchisa in timp ce respira adanc, alungandu-si tensiunea din umeri, si pot sa vad mai bine dezastrul produs de Kenji. Parul des, superb, auriu al lui Warner - o trasatura caracteristica a frumusetii lui - a fost slutit de doua maini neindemanatice. Un dezastru. -- Aaron, zic eu pe un ton bland. Isi lasa capul in jos. -- Vino-aici! Se intoarce, uitandu-se la mine cu coada ochiului de parca a facut ceva de care ii este rusine. Iau pistoalele de pe pat si-i fac loc langa mine. Se lasa pe saltea cu un oftat trist. -- Arat oribil, zice el incet. Clatin din cap, zambind, si-i ating obrazul. -- De ce l-ai lasat sa te tunda? Abia atunci Warner se uita la mine; ochii ii sunt rotunzi si verzi si nedumeriti. -- Mi-ai spus sa petrec timpul cu el. Rad. -- Asa ca l-ai lasat pe Kenji sa te tunda? -- Nu l-am lasat sa ma tunda, ma contrazice el, incruntandu-se. A fost - sovaie - un gest de camaraderie. A fost un act de incredere pe care am vazut ca-l practica soldatii mei. In orice caz, continua el, intorcandu-si capul, nu e ca si cum sunt vreun expert in legarea prieteniilor. -- Ei bine, zic eu, noi suntem prieteni, nu-i asa? Auzind asta, zambeste. -- Si? il inghiontesc eu. A fost bine, nu-i asa? Inveti sa fii mai amabil cu oamenii. -- Da, pai, nu vreau sa fiu mai amabil cu oamenii. Nu mi se potriveste. -- Ba eu cred ca ti se potriveste foarte bine, il contrazic, radiind. Ador cand esti amabil! -- Asa spui tu. Aproape ca rade. Dar, iubire, sa fiu amabil nu-mi vine in mod firesc. Va trebui sa ai rabdare cu progresul meu. Ii iau mana intr-a mea. -- Habar n-am despre ce vorbesti. Cu mine esti extrem de amabil. Warner clatina din cap. -- Stiu ca ti-am promis ca ma voi stradui sa fiu mai de treaba cu prietenii tai - si voi continua sa depun acest efort -, dar sper ca nu te-am facut sa crezi ca sunt capabil de un lucru imposibil. -- Ce vrei sa spui? -- Doar ca sper ca nu te voi dezamagi. S-ar putea, daca sunt impins, sa pot fi in stare sa generez un oarecare nivel de cordialitate, dar trebuie sa stii ca n-am niciun interes sa ma port cu toata lumea asa cum ma port cu tine. Asta, continua el, atingand aerul dintre noi, e exceptia de la o regula foarte dura. Isi coboara privirea pe buzele mele; mana i s-a mutat pe gatul meu. Asta, zice el bland, e foarte, foarte neobisnuit. Ma opresc ma opresc din respirat, vorbit, gandit... De-abia m-a atins si inima mi-a luat-o la goana; amintirile se ciocnesc deasupra mea, fierbandu-ma in valuri: greutatea trupului sau peste al meu; gustul pielii lui; caldura atingerii lui si respiratiile lui scurte si lucrurile pe care mi le-a spus doar pe intuneric. Venele-mi sunt invadate de fluturi si ii scot cu forta de-acolo. Toate astea sunt inca noi, atingerea lui, pielea lui, mirosul lui, atat de noi, atat de noi si atat de incredibile... Imi zambeste si lasa capul intr-o parte; ii imit miscarea si, cu o respiratie scurta, buzele i se intredeschid si eu stau nemiscata, cu plamanii cazuti pe jos, bajbaind dupa camasa lui si dupa ceea ce urmeaza, cand el spune -- Stii, va trebui sa ma rad in cap si se retrage. Clipesc si inca nu ma saruta. -- Si sper din tot sufletul, continua el, ca ma vei iubi in continuare cand ma intorc. Apoi se ridica si pleaca, iar eu numar pe degetele de la o mana cati oameni am ucis si ma minunez la cat de putin mi-a fost de ajutor sa nu cedez in prezenta lui Warner. Incuviintez o data din cap in timp ce el imi face semn cu mana, imi adun bunul-simt de unde l-am lasat si ma trantesc pe spate in pat. Capul mi se invarte si complicatiile razboiului si pacii imi apasa gandurile. Nu m-am gandit n